ciudatenii

Ciudatenii pe care le face oricine

Cu totii avem o parte mai ciudata, pe care nu evitam a ne-o exterioriza din cand in cand, mai ales atunci cand vrem sa ne amuzam pe noi insine si pe ceilalti din preajma noastra. De ce sa nu recunoastem ca tine de natura umana si ca fiecare dintre noi o facem din cand in cand sau chiar mai des de atat.

Atunci cand imprumutam accentul cuiva atunci cand vorbim cu acel cineva. Nu este ca si cum vrem sa facem misto de acel cineva, insa nu ne putem abtine de la acest lucru amuzant, pentru ca este hilar. Si este destul de amuzant si de placut sa tachinezi pe cineva folosindu-te de accentul sau, mai mult de atat nu ne vom desparti de acel accent toata ziua si vom vorbi de parca am fi fost rapiti de extraterestri.

Atunci cand citim peste umarul cuiva. Cum indrazneste cineva sa dea pagina mai departe daca tu nu ai apucat sa citesti ceea ce scria sau ceea ce citea? E destul de enervant pentru cei care se afla in postura de a scrie sau a citi ceva, insa foarte amuzant pentru cei curiosi care nu au altceva mai bun de facut.

Ne mirosim propriul par. Da, miroase a nuca de cocos si a cartofi prajiti, parca? Ce poate fi mai frumos decat a-ti afunda fata in propriul par, mai ales daca acesta miroase frumos. Bine ca nu ne mirosim alte parti ale corpului (cu toate ca…). Atunci cand mirosim parul altcuiva este o dovada de ciudatie, totusi, mai ales cand nu te afli in niciun fel de termeni cu persoana respectiva. Miroase a iubire si a ciudatenie pura, s-ar zice.

Atunci cand crezi ca prietenul tau se afla langa tine, insa te trezesti ca vorbesti accidental cu un strain pe care nici macar nu il stii din vedere. “Atunci i-am spus lui Ion ca…..Oh, scuze domnule, am crezut ca sunteti altcineva. V-am confundat”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *